Această lucrare reprezintă un semn de prețuire și de recunoștință din partea prezentului pentru trecut, respectiv pentru eforturile preoţilor şi ale învăţătorii români din Mociu, care şi-au făcut datoria cu dăruire şi responsabilitate în perioada 1850-1918, reuşind să menţină şcoala românească, singura în măsură să „crească creştini ortodocşi”, cu iubire faţă de biserică şi neam.
Şcoala confesională din Mociu a fost „un mic focar” de cultivare a sentimentului şi conştiinţei naţionale, fiind o adevărată şcoală naţională.
Școala a început să funcționeze ca o înjghebare modestă, cu pereţii de grădele, acoperită cu stuf, cu laviţe în loc de bănci şi cu un învăţător necalificat şi foarte slab plătit. Copiii „cercetau şcoala neregulat”, mai ales în lunile de iarnă, perioadă în care învăţau rugăciunile şi „puţin cetit cu litere cirile (chirilice)”. Şcoala şi-a continuat activitatea în perioada liberalismului habsburgic (1860-1866) şi în cea a dualismului austro-ungar (1867-1918), în ciuda sistematicelor presiuni ale ultimului regim politic.
Funcţionarea neîntreruptă a şcolii confesionale, în perioada regimurilor politice străine, a fost meritul Comitetului parohial Mociu şi al locuitorilor acestei localităţi, care s-au adaptat pretenţiilor legislaţiei austriece, apoi ale celei maghiare, din ce în ce mai restrictive.
Pentru a menţine şcoala în stare de funcţionare, preoţii din Mociu împreună cu membrii Comitetului parohial s-au luptat atât cu pretenţiile şi abuzurile autorităţilor străine, cât şi cu sărăcia românilor.
ISBN: 978-973-141-676-2
An aparitie: 2016
Coord.: Mircea Damian Câmpean, Emilia Dorina Câmpean
Editura: Galaxia Gutenberg
Nr. pagini: 140
