165 de ani de la Unirea Principatelor Române
Manifestările cultural-artistice de azi se desfăşoară sub semnul istoriei, deoarece avem bucuria de a aniversa 165 de ani de la Unirea Principatelor Române prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza- mai întâi ca domn în Moldova (la 5 ianuarie 1859), iar apoi ca domnitor şi în Ţara Românească ( la 24 ianuarie 1859).
Atmosfera de sărbătoare din acele zile a fost marcată de numeroase ovaţii şi salve de tun în cinstea lui Cuza-Vodă, care a primit din partea Adunărilor de la Iaşi şi Bucureşti coroana lui Ştefan cel Mare şi cea a lui Mihai Viteazul, pentru a crea un nucleu statal şi a aduce poporul român pe calea modernităţii.
Demersul unionist al forţelor politice interne s-a bazat pe contextul extern favorabil şi pe elementele care-i apropiau pe moldoveni de munteni. Este vorba de tradiţia istorică, unitatea lingvistică şi legăturile de ordin economic, demografic şi religios.
După momentele de entuziasm, prilejuite de dubla alegere, Cuza şi-a dat seama că Principatele se aflau în faţa unor provocări majore. Cea mai stringentă problemă era cea a recunoaşterii internaţionale a alegerilor, deoarece actul de la 24 ianuarie 1859 a fost catalogat de Turcia şi Austria ca o încălcare a Convenţiei de la Paris. Datorită unei intense activităţi diplomatice din partea unor persoane apropiate lui Cuza, s-a ajuns în situaţia ca Franţa, Rusia, Marea Britanie, Prusia şi Sardinia să recunoască dubla alegere în aprilie 1859. Sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta şi Imperiul Habsburgic au acceptat alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei şi Valahiei în cadrul unei Conferinţe care a avut loc la Paris între 26 august şi 17 septembrie 1859.
Astfel îndeplinită recunoaşterera situaţiei de fapt impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Această misiune a fost asumată de domnitor şi de colaboratorii săi, care vreme de doi ani au desfăşurat negocieri intense cu Imperiul Otoman şi puterile garante. Domnitorul Cuza a afirmat la finalul anului 1861 că ,,Ȋnalta Poartă şi toate puterile garante au aderat la Unirea Principatelorˮ, iar ,, Unirea va fi aşa precum România o va simţi şi o va doriˮ.
Pentru domnul Unirii se deschidea, în acest fel, calea spre unificarea instituţională a celor două state şi şansa de a transpune în practică un program de reforme, care să schimbe înfăţişarea societăţii româneşti.
Drumul spre modernitate al României a fost pregătit de Cuza prin măsurile pe care le-a întreprins în scurta lui domnie, de numai 7 ani:
- a creat în 1860 Ministerul de Război, pe care l-a pus sub comanda generalului Ion Emilian Florescu
- în 1860 a inaugurat Universitatea de La Iaşi, care a avut la început 3 facultăţi: drept, filosofie şi teologie
- în perioada 1862-1863, ce a coincis cu guvernul condus de doctorul Nicolae Ktetzulescu, au fost luate măsuri pentru unificarea serviciilor sanitare, reorganizarea şcolii de silvicultură şi pentru crearea Direcţiei Generale a Arhivelor Statului
- secularizarea averilor mănăstireşti la 25 decembrie 1863 pe baza principiului că toate averile mănăstireşti sunt şi rămân averi ale statului, ce nu trebuiau înstrăinate către Muntele Athos sau Patriarhia din Constantinopol.
- la începutul anului 1864 a înfiinţat Casa de Conturi (pentru verificarea actelor financiare ale statului) şi Consiliul de Stat, care a devenit un organism important după lovitura de stat de la 2 mai 1864.
- tot acum a fost adoptată legea contabilităţii, legea comunală şi legea organizării judecătoreşti, care a fost precedată de un nou cod penal şi de procedură penală
- în 1864 intra in vigoare legea electorală, care oferea persoanelor înstărite posibilitatea de a participa la viaţa politică
- Cuza şi guvernul Mihail Kogălniceanu au înfiinţat în 1864 Universitatea de la Bucureşti,cu 3 facultăţi- de drept, ştiinţe şi litere; câteva luni mai târziu intra in vigoare legea instrucţiunii publice, care prevedea obligativitatea şi gratuitatea învătământului primar şi sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau nu frecventau şcoala.
- anul 1864 a coincis cu adoptarea legii rurale, care a fost însoţită de o proclamaţie către ţărani: ,,De astăzi voi sunteţi stăpâni pe braţele voastre; voi aveţi o părticică de pământ, proprietate şi moşie a voastră; de astăzi voi aveţi o patrie de iubit şi apăratˮ.
Realizările interne şi externe ale lui Cuza nu au împiedicat forţele politice din ţară să uneltească pentru înlăturarea sa de la putere. Rămâne regretabilă maniera în care domnul Unirii a fost silit de liberali şi conservatori să abdice şi să părăsească ţara în februarie 1866, deşi existau semnale că puteau pune în pericol toate înfăptuirile de până atunci.
Astăzi, ideea de unitate a românilor este mai actuală ca niciodată şi trebuie să veghem asupra acesteia cu responsabilitate. Ȋnchei cu cuvintele poetului Constantin D. Aricescu care scria că unirea era sinonimă cu viaţa, lumina şi libertatea acestui neam.
La mulţi ani, România !
